Cronicile din Bocșa

Bocșa-CS-delaAlaZ

Concert de operă şi operetă în cariera de piatră!

Scrie un comentariu

Eveniment unic la Bocşa – Concert de operă şi operetă în cariera de piatră! | ARGUMENT
În cariera de piatră din oraşul Bocşa, la sfârşitul acestei săptămâni, va avea loc…
Distribuie
ARGUMENT-CS.RO
Evenimentul va avea loc în data de 23 iunie 2017, cu începere de la orele 19,00, în cariera de piatră din spatele stadionului „Izvor”.

INTRAREA LIBERĂ!

http://www.argument-cs.ro/content/eveniment-unic-la-bocsa-concert-de-opera-si-opereta

Această galerie conține 0 fotografii.

A XXIV-a ediţie a Festivalului-concurs naţional de interpretare vocală a muzicii populare româneşti „AURELIA FĂTU RĂDUȚU” în perioada 08 – 09 iunie 2017

Scrie un comentariu

 

Sursa  https://www.facebook.com/eugencismaneantu/photos/a.1598577970428150.1073741829.1598125227140091/1978695212416422/?type=3
Fotografia postată de Eugen Cismăneanţu.

 

ANUNȚ

În perioada 08 – 09 iunie 2017, Primăria și Consiliul Local Bocșa
Casa Orășenească de Cultură și Centrul Județean pentru Conservarea și Pomovarea Culturii Tradiționale Caraș-Severin, organizează cea de-a XXIV-a ediţie a Festivalului-concurs naţional de interpretare vocală a muzicii populare româneşti „AURELIA FĂTU RĂDUȚU”. Festivalul se adresează tinerilor cu vârsta între 16 – 35 de ani şi îşi propune să pună în valoare muzica populară autentică, precum şi descoperirea şi promovarea tinerelor talente.Festivalul va avea loc în aer liber pe Platoul Velicek ( în spatele Casei de Cultură ).
Cu stimă,
Eugen Cismăneanțu, primarul orașului Bocșa

Această galerie conține 0 fotografii.

Câştigătorii tradiţionalului Festival „Tata Oancea”!

Scrie un comentariu

Câştigătorii tradiţionalului Festival „Tata Oancea”! – Express de Banat
expressdebanat.ro/folclorul-banatean-are-viitorul-asigurat-vezi-aici-castigatorii-traditi..

https://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=2&cad=rja&uact=8&ved=0ahUKEwiY9quRwoDRAhUNlxQKHVD0C_YQFggdMAE&url=http%3A%2F%2Fexpressdebanat.ro%2Ffolclorul-banatean-are-viitorul-asigurat-vezi-aici-castigatorii-traditionalului-festival-tata-oancea%2F&usg=AFQjCNEsqXTy4n-jYza4uBHn04wW5a3Sdg&sig2=D9V1KPJSK8oX5LB_Nap_3g

Această galerie conține 0 fotografii.

Prima ediție a Cupei Laura Rus la Fotbal Feminin a fost un „Real” succes

Scrie un comentariu

Bocșeanca Laura Rus, sportiva cu care se mândrește tot orașul, a organizat sâmbătă 17 decembrie cupa care îi poartă numele la fotbal feminin dedicată sportivelor cu vârste mai mici de 15 ani. În de…

Sursă: Prima ediție a Cupei Laura Rus la Fotbal Feminin a fost un „Real” succes

Această galerie conține 0 fotografii.

„CONCERT DE OPERĂ ȘI OPERETĂ ÎN CARIERĂ DE…PIATRĂ!”

Scrie un comentariu


Sâmbătă, 02 iulie 2016, cu începere de la orele 19:00, va avea loc la Bocșa, un eveniment cultural în premieră națională „CONCERT DE OPERĂ ȘI OPERETĂ ÎN CARIERĂ DE…PIATRĂ!” Organizatorii evenimentului sunt PRIMĂRIA ORAȘULUI BOCȘA, CONSILIUL LOCAL BOCȘA și CASA ORĂȘENEASCĂ DE CULTURĂ BOCȘA, cu sprijinul firmei de transport persoane LAUER, a societăților comerciale HENGL și REALITAS, dar și a ART TIME din Timișoara.
Concertul va avea loc în cariera de piatră din spatele stadionului de fotbal situat în zona Pringel.
INTRAREA ESTE LIBERĂ!
Vă așteptăm cu drag!

Această galerie conține 0 fotografii.

Concert extraordinar la Bocşa

Scrie un comentariu

Publicat pe 30 mar. 2016
„Buna Vestire: Muzica bocşenilor, pentru bocşeni…şi nu numai!” s-a intitulat concertul extraordinar de harpă şi vioară desfăşurat în sala de spectacole a Casei Orăşeneşti de Cultură din localitate. Evenimentul muzical se integrează într-un proiect mai amplu, lansat încă din 2013 la iniţiativa harpistei Rozalia Pataki, bocşeancă la origini, dar care face parte actualmente din colectivul Filarmonicii Oltenia din Craiova. În 2016, Rozalia Pataki a venit în faţa bocşenilor care iubesc acordurile clasice – şi nu numai – alături de un alt fiu al oraşului: tânărul violonist Horaţiu Bălan, membru al Filarmonicii Banatul din Timişoara. Împreună, cei doi au făcut puţină magie… muzicală, în faţa unui public bocşean nu foarte numeros, dar extrem de cald. Nu mă credeţi pe cuvânt, ascultaţi-i. Vizionare plăcută.

Această galerie conține 0 fotografii.

3 Retete Culinare si Dan Liut căpăras in gostâie la Remetea Mare

Scrie un comentariu

Publicat pe 29 mar. 2012

Trei retete culinare romanesti din Banat realizate si prezentate de Laura Laurentiu,http://www.retetecalamama.ro. Reteta culinara de paturata pe crumpi; reteta culinara de supa de pasare de curte cu taitei de casa; reteta culinara de clatite banatene ca la Ana Lugojana. Filmarea si montajul au fost realizate de o echipa Paprika TV pentru emisiunea Dictionarul Produselor Traditionale in septembrie 2010. Participa Dan Liut, Banat TV Resita.

Pagina Web (cu sute de retete culinare): http://www.retetecalamama.ro

Pagina Facebook: http://www.facebook.com/Retetecalamama

Twitter: https://twitter.com/#!/lauralaurentiu

Google+:https://plus.google.com/1042628642258…

Această galerie conține 0 fotografii.

(FOTO-VIDEO) Primăvară fotbalistică pe Stadionul Metalul Din Bocșa

Scrie un comentariu

Primăvara este anotimpul în care totul renaște, iar vestitorii primăverii au fost micuții fotbaliști care, prin prezența lor pe Stadionul Metalul din Bocșa au anunțat reînceperea competițiilor spor…

Sursă: (FOTO-VIDEO) Primăvară fotbalistică pe Stadionul Metalul Din Bocșa

Această galerie conține 0 fotografii.


Scrie un comentariu

Mircea Rusnac – Două personalităţi uitate ale Banatului: Julius şi Ladislaus Horvath

Istoria Banatului

În cele ce urmează vom urmări pe scurt biografia unor oameni care ar fi trebuit să reprezinte nişte mândrii pentru Reşiţa şi pentru Banat, dar care, datorită vremurilor pe care le-au trăit, au rămas în anonimat. Acum îi putem face cunoscuţi cititorilor prin grija lui Anton Schulz, prieten statornic al blogului nostru. Datele i-au fost oferite de bocşanul de origine Octavian Vasiliu, domiciliat acum în Austria, amândoi fiind legaţi prin pasiunea comună pentru filatelie. Pentru informaţiile oferite le mulţumim amândurora.

Primul specialist menţionat, Julius Horvath, s-a născut în 8 ianuarie 1886 la Somogyvar, actualmente în Ungaria. A învăţat de tânăr meseria de lăcătuş la fabrica „Fraţii Solymos” din Arad, apoi a lucrat, în intervalul 1904-1917, ca lăcătuş, controlor şi maistru provizoriu la Fabrica de maşini agricole din Bocşa, care pe atunci aparţinea de St.E.G. Tot acolo s-a căsătorit cu Emilia Sörös, sora bunicii lui Octavian Vasiliu, având un fiu. Între…

Vezi articol original 404 cuvinte mai mult


Scrie un comentariu

Mircea Rusnac – Cetatea Bocşa, martora unei zbuciumate istorii

Istoria Banatului

O foarte importantă cetate medievală din sudul Banatului a fost cea de la Bocşa, situată la o înălţime de 125 m deasupra Bârzavei, în partea nordică, în dreptul fostei localităţi Vasiova. Acolo, pe dealul Buza Turcului, se mai păstrează ruinele unui castel nobiliar cu plan poligonal, care multă vreme fusese reşedinţa unei familii de nobili români. (1) Începuturile sale însă se pierd în negura timpurilor.

Pentru apărarea intrării înspre valea Bârzavei existase un grup de cetăţi care dominau zona şi care administrau câte un domeniu, precum cele de la Caraşova, Bocşa şi Borzafew (Obârşia Bârzavei). Ultima, situată în zona Reşiţei sau mai în amonte pe Bârzava, nu a fost identificată nici până în prezent, deşi Coriolan Cocora încercase să o plaseze în punctul Ogăşele din cartierul Moroasa, unde se văd ruinele unei biserici. (2) În schimb, celelalte două îşi etalează rămăşiţele seculare pe înălţimile din regiune. Este foarte posibil ca…

Vezi articol original 1.066 de cuvinte mai mult

Flaviu Cernescu ar face orice ca să nu treacă viața pe lângă el

Scrie un comentariu

Flaviu Cernescu are 34 ani și ține cu dinții de libertatea lui. Când căldura din biroul lui de inginer IT-ist nu i-a mai priit, s-a refugiat în turnuri industriale de…
LEAD.RO

Această galerie conține 0 fotografii.

Bocşa, oraşul cu patru gări

Scrie un comentariu

 

Vechiul oraş este atestat încă de pe vremea Cruciadelor.Bocşa este un oraş din Banat cunoscut ca oraş industrial, dar şi ca o zonă turistică. La Bocşa era prelucrat metalul în furnale înaintea …. Postat pe 11 septembrie 2012 | Romania libera -…
ROMANIALIBERA.RO

Această galerie conține 0 fotografii.

Premiera Transylvania Dragon la Cinema Dacia din Resita

Scrie un comentariu

Fotografia postată de Transylvania Dragon.
Transylvania Dragon

1 oră ·

In 22 Decembrie, orele 18:30, la Cinema Dacia din Resita, Flaviu Cernescu – artistul acrobat din Transylvania Dragon si Sabin Dorohoi, producatorul filmului, va asteapta la o premiera cu totul aparte: filmul va fi acompaniat de o intreaga orchestra filarmonica. Accesul se face pe baza de invitatii, in limita locurilor disponibile!

Această galerie conține 0 fotografii.

5 Decembrie, orele 18:00, la „Exclusiv in Romania” pe TVR1, il vom vedea pe Flaviu Cernescu cum a escaladat cea mai inalta cruce de pe un varf demunte din lume: Crucea Caraimanului!

Un comentariu

Fotografia postată de Transylvania Dragon.
Transylvania Dragon

Maine sambata 5 Decembrie, orele 18:00, la „Exclusiv in Romania” pe TVR1, il vom vedea pe Flaviu Cernescu cum a escaladat cea mai inalta cruce de pe un varf demunte din lume: Crucea Caraimanului!

Si in curand vom anunta premiera internationala online a filmului Transylvania Dragon. 

Stay tuned!
Sabin Dorohoi a distribuit fotografia postată de Transylvania Dragon.

http://www.tvrplus.ro/editie-exclusiv-in-romania-394096

Această galerie conține 0 fotografii.


Un comentariu

Ce mai inseamna in ziua de azi sa fii banatean ? Interviu cu profesorul Remus Cretan de la Departamentul de Geografie UVT

Ce mai inseamna sa fii banatean? Interviu cu profesorul Remus Cretan: ‘N-a numarat nimeni cati banateni autentici mai sunt’

27 noiembrie, 2014 – 12:41 PM
Categorie: INTERVIU

   Ce mai inseamna in ziua de azi sa fii banatean? Profesorul Remus Cretan de la Departamentul de Geografie al Universitatii de Vest din Timisoara ne explica de ce identitatea banatenilor este in criza si care sunt punctele slabe si punctele forte ale  Banatului contemporan.

Remus Cretan este un reputat profesor al Universitatii de Vest care a publicat numeroase studii si carti cu privire la aspectele socio-economice, istorice si geografice ale Banatului. Banatean autentic si bun cunoscator al problemelor cu care se confrunta comunitatile din Banat, profesorul Remus Cretan a explicat pentruopiniatimisoarei.ro ce mai inseamna in ziua de azi identitatea banateana, care sunt cauzele decalajului dintre Banatul de Campie si Banatul Montan, dintre mediul urban si cel rural sau cat de toleranti mai suntem fata de cei veniti din alte regiuni.

Domnule Cretan, sunteti un cercetator cunoscut si apreciat in mediul academic dar mai putin cunoscut de catre publicul larg. Spuneti-ne mai multe despre dvs. Care sunt principalele dvs. contributii academice la problematicile de interes regional?

Poate ca este mai bine sa nu fi cunoscut in prezent dar sa lasi in urma taina actualului pentru generatiile viitoare. Prin ceea ce scriem, sa construim poduri de legatura in lumea ideilor, indiferent ca acestea sunt de popularizare sau adresate lumii academice.
Contributiile mele academice sunt o farama de nisip in noianul atat de incercat al lumii stiintifice banatene. Am incercat sa particip cu unele lucrari geografice la intelegerea spatiului etnic, confesional si electoral din Banat, publicandu-mi teza de doctorat „Etnie, confesiune si comportament electoral in Banat: structuri teritoriale, traditie, actualitate” la Editura Universitatii de Vest, in anul 2006. Data fiind relatia dintre elementul etnic si cel toponimic, in anul urmator am beneficiat de o fructuoasa colaborare cu dl prof univ dr Vasile Fratila si am publicat impreuna lucrarea „Dictionar geografico-istoric si toponimic al judetului Timis”, tot la EUVT. Mai mult, dupa finalizarea unui grant de cercetare pe tema marginalizarii tiganilor (romilor), am considerat sa public lucrarea ‘Marginalitate sociala si spatiala: conceptualizare si topologie in cazului romilor din Banat si sudul Crisanei’. In prezent, sunt implicat impreuna cu dl. prof. dr. Boldureanu Ioan Viorel, prof. dr. Hedesan Otilia si alti autori etnografi si istorici din Timisoara in elaborarea unui atlas etnografic al judetului Timis.

De unde vine preocuparea dvs. pentru Banat? Ce v-a determinat sa va concentrati asupra acestei regiuni?

In primul rand, „mi-s banatan” de la Vasiova. La liceul din Bocsa aveam colegi maghiari, germani, tigani, iar vecinii mei de „breazda” erau romani si maghiari, cu care am convietuit extraordinar. Mai mult, mama e nemtoaica din Steierdorf, loc unde imi petreceam multe din vacantele de vara.
Banateanul de munte isi dorea sa cunoasca „capitala Banatului”, sa simta mirosul cultural al etniilor si confesiunilor din campia banateana, sa patrunda pe cararile de munte locuite de cehi, sa cunoasca satele de defileu in care traiesc sarbi. Iata o pleiada de factori si de impulsuri cognitive pornite din radacina unui banatean nelinistit, dornic sa-si cunoasca regiunea.


Care sunt marile tendinte si fenomene sociale care se petrec in Banat? De ce ar trebui sa ne temem?

Nu cred ca ar trebui sa ne temem de nimic. Societatea banateana isi urmeaza cursul firesc al nemuririi. Poate ca nu se mai simte atat de mult gustul fructului intercultural, atat de activ ca odinioara, dar pastram inca adanci amprente multietnice pe care le putem valorifica in spatiul social si economic regional.
Singurul lucru care ma ingrijoreaza sunt actiunile de protest „Noua Dreapta”. Nu sunt de acord cu acapararea ilicita de catre unele clanuri de romi a zonei centrale, dar instigarile de tip xenofob, stigmatizarea, nu ne fac cinste noua, ca banateni. Avem o traditie de spatiu al bunei convietuiri interetnice, de ce sa ne patam trecutul?
Populatia Banatului se inscrie in fenomenele sociale generale din tara noastra, din nefericire cu o tendinta de imbatranire a populatiei si de emigrare a tinerilor in strainatate. Sub aspect economic, traim sub semnul fatidic al foamei de a atrage investitori straini. Neoliberalismul este un fenomen global, dar modalitatea in care acesta actioneaza nu este una civica; consultarea populatiei se face la nivel pompieristic sau nu se face. Pe de alta parte, in domeniul agricol au fost vandute mii de hectare unor straini care mentin terenurile nelucrate, doar in scopul de a specula piata de vanzare la un pret superior. Ce tendinta socio-economica sa aiba un sat cu sol cernoziomic, bogat, cand terenurile agricole nu sunt lucrate? Cea mai acuta problema este ca, in mileniul al treilea, populatia se confrunta cu o infrastructura precara de transport. De exemplu, este o adevarata aventura sa calatoresti cu trenul de la Timisoara la Resita. Ce sa mai vorbim de traficul in orase, blocat de lucrari de intretinere a unor sosele care nu rezista pe termen indelungat. Banateanul, si romanul in general, trebuie sa invete ca Uniunea Europeana ne pune la dispozitie o serie de fonduri, de proiecte pentru dezvoltare, doar ca avem nevoie de persoane pe care sa le instruim in accesarea acestor fonduri.

Vedem statisticile oficiale in care foarte multi indicatori economici si sociali dau judetul Timis printre cele mai avansate din tara. Totusi, daca ne uitam la cealalta jumatate a Banatului – judetul Caras-Severin -, aceeasi indicatori se afla la polul opus. Ce se intampla cu Banatul de munte? De ce credeti ca exista o diferenta atat de mare intre cele doua judete?

Comparatia si concurenta intre munteni si campeni, caraseni si timiseni, a fost dintotdeauna. Muntele iti ofera resurse minerale, turistice, campia – resursele de hrana si posibilitatea de a te dezvolta mai usor in teritoriu.
Ruptura dintre cele doua judete s-a produs in anii 90, cand o serie de intreprinderi au intrat in lichidare sau trebuiau reorganizate si preluate de investitori. Statul nu mai putea intretine colosii industriali (Combinatul siderurgic din Resita, metalurgia din Otelu Rosu, constructiile de masini din Bocsa), intreprinderile miniere din Anina, Moldova Noua, si numarul somerilor a fost in crestere. Politicile de dezindustrializare au fost deosebit de slabe, datorita legislatiei, coruptiei si a incompetentei autoritatilor locale. Orasele mono-industriale au avut cel mai mult de suferit, pentru ca prin dezindustrializare personalul calificat intr-o anumita bransa nu s-a adaptat unei piete libere in care, la nivel local, nu se gaseau solutii. Locul vechilor intreprinderi a devenitbrownfield, un spatiu degradat, un spatiu in asteptare, care vrea a se fi fost transformat intr-o utilitate de interes social sau economic.

Pozitia geografica si infrastructura zonala si locala sunt factori determinanti in dezvoltarea economica si sociala a unei zone geografice. Este mult mai usor sa atragi investitori in orase situate in apropiere de Ungaria (sau – pana in 2007 – in apropiere de granita de est a Uniunii Europene), avand o baza concreta de drumuri, cai ferate si aeroport, si mult mai dificil de a dezolta afaceri intr-un spatiu montan unde aceste infrastructuri sunt precare. Totodata, Timisoara are deja o traditie in invatamanul si cercetarea universitara, pe cand Resita este doar la inceput de drum. Acestea au fost cauzele principale ale decalajului produs intre cele doua judete.

Care sunt zonele cele mai defavorizate si de ce? Unde vedeti cele mai mari probleme? Care sunt punctele noastre forte?

In anii 2000, statul roman a incercat sa resusciteze zonele mai sarace, aplicand statutul de zone defavorizate. Cu toate ca s-au aplicat programe de implementare, cu facilitati pentru investitori, cursuri de reconversie profesionala pentru someri etc, s-a constatat ca investitorii straini si romani prefera ca destinatie tot arealele cu infrastructura bine pusa la punct. Ca zone defavorizate mentionam arealele oraselor Otelul Rosu, Moldova Noua, Oravita, Anina si Bocsa, chiar si comuna Nadrag. In urma restructurarilor din sectorul industrial, populatia activa este nevoita sa isi caute de lucru in strainatate sau sa traiasca la limita subzistentei.
Punctele forte raman municipiul Timisoara si polul de crestere al acestuia. Si in Timisoara exista someri, dar piata locurilor de munca este diversificata, forta de munca fiind inalt calificata. In domenii precum IT si retail (comert) putem concura cu orase din Europa de Vest. Sa nu uitam si Sannicolau Mare, numit in urma cu cativa ani si „orasul fara someri” – care atrage forta de munca de pe o raza ce ajunge pana la municipiul Timisoara.

Daca ne referim la turism, lucrurile s-au miscat mai putin in acest domeniu fata de alte regiuni ale tarii. Avem cu adevarat potential turistic sau e doar un cliseu?

Multi cercetatori considera un mit faptul ca turismul banatean poate declansa un declic economic. Potential turistic exista, insa cred ca nu este valorificat suficient. La multe conferinte si mese rotunde se prezinta solutii concrete care vin in sprijinul acestui demers, dar exista o mare problema: la aceste conferinte nu participa investitori, actori locali din sectorul administrativ. Ar trebui o mai buna conlucrare intre cercetare si mediul economic si politic, astfel incat sa scoatem din amortire sectorul turistic.

Puteti sa intocmiti un top al destinatiilor care considerati ca ar trebui sa fie varful de lance al turismului in Banat, motivand alegerea?

Nu prea imi plac topurile, dar voi incerca sa redau cateva exemple. Cred ca Defileul Dunarii ar trebui sa fie un paradis al destinatiilor turistice romanesti. Am avut ocazia sa vad malul romanesc al Dunarii de pe partea sarbeasca – e superb. Si cand privim invers, oare ce ne ofera malul sarbesc privirii? Un munte nelocuit, neprietenos.
As include Muntii Semenic ca un areal care poate fi resuscitat. Am amintiri din tabara Vila Klaus, de la Sura…ce s-a ales de ele in post-comunism?
Timisoara ar trebui sa devina o destinatie turistica reala. Dispunem de obiective culturale deosebite, iar prezenta raului Bega pe care se pot implementa croaziere, alaturi de Padurea Verde si alte parcuri (pe care speram sa le pastram si nu sa le diminuam) sunt elemente care pot aduce orasului o serie de beneficii economice din turism.
Charlottenburg (Sarlota) este unul din cele mai frumoase sate banatene. Este unicul sat inelar din Europa de Est. Oare cati turisti straini il cunosc?
Alte destinatii turistice in care cred ca merita sa se investeasca sunt: valea Muresului – atentie asupra valorificarii careia domnul conferentiar dr Daniel Vighi trebuie apreciat, Muntele Mic, Muntii Aninei etc.

Sa vorbim putin si despre identitatea banateana. Mai are sens in lumea de azi sa vorbim despre banateni sau suntem, simplu, romani? Care ar fi portretul banateanului autentic? Cati banateni „get-beget” mai exista?

Ei, aici ma atingeti la coarda sensibila. Nu stiu daca a facut cineva un calcul cati banateni autentici mai sunt. De fapt, ce inseamna sa fii banatean? Doar ca te-ai nascut in Banat? Faptul ca vorbesti dialectul banatean? Doar ca traiesti aici dar ai crescut in alt colt de tara?
Sa nu confundam identitatea regionala cu cea nationala. Putem fi buni romani, dar si banateni inflacarati. Banateanul este mandru ca s-a nascut pe aceste meleaguri si ca a mostenit o frumoasa traditie culturala, una solida, a dezvoltarii si bunastarii. Nu stiu cata bunastare mai exista astazi in Banat, si cat de mult se vede aceasta estompare a valorilor sociale si economice in comparatie cu alte regiuni ale tarii. De ce banateanul nu accepta „viniturile” cat timp viniturile sunt „asimilate” si generatia a doua de vinituri se considera banateni? Este o intrebare la care ar trebui sa reflectam.

Mai are Banatul capacitatea de a-i modela pe cei care se stabilesc aici sau se intampla cumva fenomenul invers?

Da, exista o asimilare a celor veniti din alte parti ale tarii. Cunosc cazuri de moldoveni si olteni, care dupa doua decenii vorbesc in graiul satului respectiv.
Modelarea poate avea aspect dublu: dupa cum cei emigrati in Banat sunt, sa zicem, „asimilati”, si noi, banatenii, preluam de la acestia anumite amprente culturale. Trebuie sa vedem in acest schimb cultural si ‚deprinderile bune’ pe care le preluam, nu numai pe cele rele. Se observa o nuanta de estompare a banateanului de altadata, dar asta nu se datoreste numai ‚viniturilor’, ci si a globalizarii, a lumii virtuale spre care tindem.

Timisoara este un oras cosmopolit, care se modernizeaza in ritm rapid. Si totusi, de indata ce iesim in mediul rural inconjurator, parca pasim intr-o alta lume, un univers in care functioneaza alte reguli, exista o alta mentalitate si un alt limbaj. De ce credeti ca exista o diferenta atat de mare intre rural si urban?

Ruralul inca pastreaza autenticitatea. Satul este un univers in care esti mai apropiat de natura, iar omul de la sat este mai cu frica de Dumnezeu. Viata urbana este mult mai dinamica, schimbarile sunt profunde in multiple sectoare ale societatii. Agitatia, stresul, mediul mai poluat, fac ca omul urban sa fie altfel. Mediul geografic ne transforma si omul se adapteaza mediului in care traieste.

Credeti ca banatenii de la sate se aliniaza valorilor de la oras sau sunt orasenii care mai au multe de invatat din lumea satului?

Nu stiu cat de bine putem sa cantarim sau sa comparam valorile intre cele doua medii, urban si rural. Cred ca banateanul de la sat inca este un ‚bun-simtist’ si isi vede de propria ograda. Orasenii pot invata de la un taran (‚paore’) felul in care cu mare truda si corectitudine acesta isi duce traiul, dupa cum banateanul de la sat ar trebui sa il admire pe orasean pentru activitatea acestuia in diverse domenii. Valori exista atat la sat, cat si la oras, trebuie doar descoperite si apreciate.

Este adevarat ca banatenii sunt „mai aproape de Viena” decat de Cluj, Iasi, Craiova sau Bucuresti?

Este un alt mit pe care il avem din perioada habsburgica, dar cu care ne mandrim. Aceasta sintagma nu face referire la apropierea neaparat spatiala (in numar de kilometri), ci la apartenenta culturala. Avem valente culturale si istorice care ne apropie de Viena, de aceea ne-a ramas in memoria colectiva regionala faptul ca se ajunge mai usor cu trasura la Viena decat la Bucuresti’. Asta se intampla, intr-adevar, pentru ca Banatul facea parte din Imperiul Habsburgic si bineinteles ca rutele de transport duceau la Viena, si nu in alte orase din est. De unde si apropierea banateanului de valorile culturale vieneze.

Ati publicat recent un studiu cu privire la identitatea carasovenilor? Este adevarat ca sunt croati?

Dragostea mea pentru carasoveni a pornit de la faptul ca fratele meu este casatorit cu o carasoveanca. Astfel am reusit sa cunosc o comunitate pe care o consider ‚enigma etnica’. Faptul ca de-a lungul istoriei s-au declarat cand sarbi, cand croati, alteori carasoveni, bulgari etc m-au determinat sa scriu un articol pe aceasta tema impreuna cu doi colegi politologi, lect dr Lucian Vesalon si lect dr Paul Kun. Pornind de la concepte precum protonationalismul popular, comunitate imaginara, legaturile triadice dintre statul gazda-minoritate nationala-statul de bastina si de la faptul ca etnia nu este fixa, ci fluida, si analizand istoria colonizarii si discursul liderilor locali la nivel cultural, am ajuns la concluzia ca aceasta comunitate este croata pe baza confesionala catolica, beneficiind de cetatenia croata si implicit de dreptul de a munci in Croatia, desi multe din trasaturile lor istorice si culturale ii apropie de sarbi. Formeaza cea mai interesanta comunitate etnica din Banat.

Credeti ca minoritatile traditionale din Banat, cu care inca ne mai mandrim, vor reusi sa isi pastreze identitatea in actualul context economico-social?

Etnia este un dat cu care te nasti. Acest dat rezista foarte bine in timp, pentru ca o comunitate etnica inseamna o populatie care are o limba comuna, traditii comune, si de cele mai multe ori o religie comuna. Luati ca exemplu populatia romaneasca din Ungaria – desi au fost asimilati prin diverse mijloace, romanii din Ungaria inca formeaza o comunitate. Nu a disparut. De aceea, cred ca minoritatile din Banat vor rezista in urmatoarele decenii, si, de ce nu, ne putem astepta si la un val de alte minoritati – poate asiatice, poate din Africa, care vor fi atrase de Timisoara si de alte orase din Banat. Iata ca alaturi de minoritatile traditionale trebuie sa ne asteptam si la minoritati noi, exotice.

Ati publicat in anul 2006 un dictionar toponimic-istoric al localitatilor din judetul Timis si ati tratat acolo numeroase aspecte istorice din teritoriu. Care sunt, in opinia dumneavoastra, marile necunoscute din istoria Banatului? Ce credeti ca ar trebui aprofundat pentru a ne cunoaste mai bine trecutul?

Intr-adevar, mi-am dorit sa cunosc mai bine tainele localitatilor din judetul Timis. Am lucrat in arhive, am consultat fondul Iliesiu, am analizat dictionare vechi si actuale, toate cu scopul de a observa un scurt istoric al localitatilor dar si de a depista toponime din vatra localitatilor. Cred ca situatia localitatilor in perioada comunismului ar trebui abordata mult mai temeinic de catre istorici. Studiile sa convearga de la nivel micro, de la sat, catre o analiza zonala si chiar regionala.

Credeti ca trecutul istoric al Banatului mai are ceva de oferit ceva noilor generatii sau sunt suficiente cliseele istorice nationale pe care le cunoastem cu totii?

Cred ca trecutul istoric al Banatului este extraordinar. Nu trebuie sa cadem in clisee, in nationalism, ci trebuie sa ne respectam trecutul, sa ne cunoastem istoria, sa ni se respecte istoria si adevarul istoric.
Istoria este un izvor de surprize. Vedeti cate lucruri noi s-au descoperit recent in centrul vechi al Timisoarei. Anumite detalii culturale si economice din epoca turceasca a Banatului au scos la suprafata o cu totul alta viziune, mult peste asteptari, despre societatea timisoreana a acelor vremuri.

Ce credeti ca s-a pierdut si ce se mai poate recupera din identitatea regionala?

Nu cred ca s-a pierdut identitatea regionala. Atata timp cat simtim ca suntem banateni, vibram. Coeziunea sociala la nivel regional se erodeaza in timp, este un mers firesc al istoriei intr-o societate globalizata, dar nu dispare.

Cum vedeti viitorul regiunii in actualul context social fragmentat, dezbinat, hiperpolitizat? Care sunt marile provocari pe care le avem de infruntat pentru ca expresia „Banatule colt de rai” sa continue sa fie adevarata?

Cred ca Banatul va redeveni o regiune prospera, pentru ca avem un fond cultural si economic unic in Europa, si o pozitie geografica de invidiat. Am stat vreo 15 ani intr-o oarecare letargie, dar pulsul economic actual este unul bun. Sper sa vina timpul cand o noua expresie,’Banatule, inima de rai’, va trona in memoria noastra colectiva.


Scrie un comentariu

Locul 1 pe județ la concursul de pompieri voluntari 2015

Echipa de pompieri voluntari Bocsa este castigatoarea din acest an la  concursul de pompieri voluntari desfasurat la Resita .

10149491_857197674361020_327347522_n 10155897_857121617701959_8228263963938449218_n 10595739_857196501027804_2060291326_n 11270106_857196517694469_1477506745_n 11287363_857197147694406_1100913858_n 11293026_857196421027812_125458544_n 11297719_857197654361022_744664644_n 11301578_857197077694413_1362514522_n 11324060_857196301027824_1863758447_n 11348997_857197011027753_651095400_n 11350087_857197177694403_350383444_n 11350253_857197387694382_1690027108_n 11412199_857121664368621_4942342187776665285_n 11421488_857196441027810_1698902841_n 11423346_857197584361029_323991053_n

Echipa Pompieri Bocsa locul 1 pe judet 12 06 2015

Pompieri Bocsa FB

super echipa formata din Vuia Cristian, Zohner Flavius, Prodan Oliver, Ilie Gabor, Caracoancea Ionut, Szucs Florin, Danila Alexandru ,Vuca Gabriel plus staful tehnic Torj Mariana, Olaru Danut, Teodorescu Nicolae. etapa urmatoare concurs interjudetean in luna iulie .
Locul 3 Vuia Cristian, podiumul la individual confiscat de SVSU Bocsa .
Locul 2 Caracoancea Ionut ( cu o coasta rupta ).
Locul 1 Vuca Gabriel SVSU BOCSA , cel mai rapid concurent .


Scrie un comentariu

Festivalul Aurelia Fătu Răduţu , la cea de a XXII-a ediție – perioada 11 – 12 iunie 2015

Fotografia postată de Cismaneantu Eugen.

Comunicat al Primarului orașului Bocșa,
Cismăneanțu Eugen,privind Festivalul Aurelia Fătu Răduţu, la cea de a XXII-a ediție

Regalul Folclorului Bănățean, La Bocșa

Festivalul Aurelia Fătu Răduţu, la cea de a XXII-a ediție

În perioada 11 – 12 iunie 2015, tinerele talente ale folclorului românesc se vor întrece, la Bocşa, în cadrul celei de-a XXII-a ediţie a cunoscutului festival-concurs de interpretare vocală Aurelia Fătu Răduţu, manifestare culturală de mare amploare, prin care organizatorii aduc un omagiu celei care a fost prima solistă profesionistă din Banat.
Născută în Vasiova, într-o căsuță modestă de pe str. Bârzăveni, la nr. 12, pe 12 iunie 1929, Aurelia Fătu Răduțu pășește în lumea muzicii de la vârsta de 6 ani, avându-i ca profesori pe Ion Românu și Miron Șoarec. Totuși, ascensiunea ei fulminantă are loc la București, începând cu 1955, când este angajată la “Ansamblul Ciocârlia”. A realizat înregistrări la Radiodifuziunea Română, cu dirijorii Ion Luca-Bănățeanu, Victor Predescu și George Vancu. Mai târziu, după 1962, solista are apariții frecvente și la TVR. A făcut turnee prin țară și în străinătate: U.R.S.S, China, Japonia, Franța, Italia sau Anglia.

Prestigiosul festival, comparat ca amploare cu Festivalul „Maria Tănase“ din Craiova, se adresează tinerilor cu vârste cuprinse între 16 şi 35 de ani, şi îşi propune să pună în valoare muzica populară autentică, să descopere şi să promoveze tinerele talente, iar programul evenimentului va fi următorul:

Joi 11 iunie 2015

Ora 08.00 – 10.00 – primirea concurenților
Ora 10.00 – 12.00- preselecția candidaților
Ora 13.00 – cazarea și masa juriului și a concurenților
Ora 15.00 – repetiția preliminară
Ora 19.00 – deschiderea Festivalului de către Ansamblul de dansuri ”Bocșana”
Ora 20.00 – concursul de interpretare
Ora 21.30 – spectacol folcloric susținut de câștigătorii ediției precedente, dar și de interpreți de seamă ai folclorului românesc

Vineri 12 iunie 2015

Ora 19.00 – Ansamblul de dansuri „Bocșana”
Ora 20.00 – Premierea câștigătorilor
Ora 21.00 – Gala laureaților. Spectacol extraordinar ”In memoriam Aurelia Fătu Răduțu”

Organizatorii evenimentului sunt Primăria şi Consiliul Local Bocşa, Casa Orăşenească de Cultură Bocşa și Centru Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Caraș-Severin.

Informațiile suplimentare, dar și înscrierile se fac la telefon 0355/566.613, 0744.838.802, sau la adresa de e-mail: casadeculturabocsa@yahoo.com .


Scrie un comentariu

Vasiova, legenda dealului Pulsano ( Bulzan )

HPIM2238
7.Pulsano
Satul Vasiova, din continuarea Bocşei se întinde la picioarele dealului Pulsano.Aşa se numeşte dealul de la începuturile omenirii , spun sătenii. Dar nimeni nu ştie de unde vine acest nume străin. Doar baba Iuli, bunica lui Tata Oancea, care era o femeie deşteaptă şi ştia multe, cunoştea povestea lui Pulsano.
Regele Ungariei a trimis soli către regele Bulgariei, povesteşte ea, să-i ceară fata de soţie. Solia era condusă de un popă. Regele Bulgariei a fost de acord cu dorinţa regelui maghiar şi îi dădu fata solului. Îi dădu şi o zestre bogată  şi o sută de cavaleri ca însoţitori. În fruntea cavalerilor era căpitanul Pulsano. Pe drumul către Ţara Ungurească căpitanul Pulsano şi fata regelui s-au îndrăgostit  şi au hotărât să trăiască drept soţ şi soţie. Pulsano puse să fie aruncaţi în Dunăre solii regelui ungur, doar pe popă l-a lăsat în viaţă. După aia , cei doi îndrăgostiţi şi-au căutat o vale ascunsă şi îndepărtată unde să se stabilească cu însoţitorii lor. Aşa au ajuns în vale la Vasiova. Aici era un râu – înainte Bârzava era plină de peşte- , aici erau păduri bogate în vânat , aici era câmpuri de arat şi păşuni pentru animale. Aici au hotărât să rămână. Şi-au construit colibe pe dealul care şi azi poartă numele căpitanului Pulsano. Aşa s-a întemeiat satul Vasiova.
Au trăit în vale mulţi ani în fericire neîntreruptă, au lucrat pământul , au vânat în păduri , au păscut animalele şi au pescuit  în Bârzava- aveau tot ce le trebuia pentru a trăi. Pe popă îl ţineau sub pază , căci nu aveau încredere în el. Dar într-o zi popa reuşi să scape de pazncii săi. A fugit la regele ungur şi i-a trădat ascunzişul celor doi iubiţi. Regele ungur trimise o armată aupra lui Pulsano. Lupta avu loc în Valea Rea. A curs mult sânge- de aici şi numele văii. Cum s-a terminat lupta , baba Iuli nu îşi mai amintea. Zestrea Adrianei – aşa o chema pe fata regelui- au găsit-o vasiovenii mai târziu. Era ascunsă într-un copac scorburos. Când a ars pădurea odată aurul s-a topit într-o singură bucată mare. Când au văzut ţăranii bucata de aur ieşind din trunchiul de copac au crezut că e miere sălbatică. Au încercat să scoată mierea din scorbură – pe atunci oamenii nu aveau zahăr şi îşi îndulceau bucatele cu miere sălbatică pe care o adunau în pădure- au băgat de seamă  că nu era miere , ci aur!
Pădurea unde s-a găsit aurul se numeşte şi azi după fata regelui, Adriana : „Tâlva Drenei”.

povestită la Vasiova de  Petru Oancea, 60 (1942), cunoscut ca şi poet popular român şi sculptor în lemn sub numele de Tata Oancea 

harta zonei Bocşa şi Vasiova din anii 1769-72:


Scrie un comentariu

Gospoda Irina

9.Gospoda Irina
În cetatea Bocşei era Gospoda Irina. Ea era stăpână peste tot ţinutul. Ruinele se numesc şi azi  Zidurile Irinei şi drumul vechi , a cărui urme şerpuiesc din apropierea dealului cetăţii prin câmpurile din  Biniş şi Doclin, se numea Drumul Irinei. S-au găsit pe acest drum monezi cu chipul Irinei.
Gospoda Irina a fost asediată în cetatea ei de turci. Şi-a apărat cetatea cu patruzeci de cneji care îi erau supuşi. O vară întragă le-au rezistat turcilor până foamea i-a făcut să se predea. Oştenii au fost omorâţi toţi de turci şi Gospoda Irina dusă în robie.
Ţăranul Nicolae Udrea din Vasiova  a săpat în dealul cetăţii şi a găsit săgeţi, barde, coifuri , săbii şi o lingură de aur – era lingura Gospodei Irina.

În apropierea satului Berzovia, un drum vechi pietruit trece peste câmpuri ; din când în când se dă cu plugul de pietrele cu care era podit drumul. Drumul vine de la Surduc , trece prin Doclin, pe lângă Biniş şi Berzovia, către Lugoj. Drumul se cheamă ” Drumul Erinei”. Erina era o împărăteasă. Şi-a pus supuşii la robotă grea. I-a chinuit cu lucrul la drumul acesta. Şi pe atunci nu existau camioane , oamenii trebuiau să care pietrele pentru  drum. în covete de lemn.

povestită la Vasiova de  Petru Oancea, 60 (1942), cunoscut ca şi poet popular român şi sculptor în lemn sub numele de Tata Oancea 
nota Alexander Tietz :
Irina : personaj din legendele populare sârbe (Procleta Jerina) . Numele ei circulă şi în zone nelocuite de sârbi.Poate că nu e întâmplare că timpurile imemoriale, legendare sunt identificate cu o figură feminină, maternă.
Drumul Irinei : drum roman vechi care mergea de la Dunăre , prin Vărădia, Doclin, Berzovia către Lugoj

Ruinele cetăţii de la Bocşa:


Scrie un comentariu

Legende Istorice : Rozsa Sandor în Bocşa

Legende Istorice : Rozsa Sandor în Bocşa

http://legendelebanatului.blogspot.ro/2011/01/legende-istorice-rozsa-sandor-in-bocsa.html

25. Rosza Sandor in Bocşa
În timpul revoluţiei din patruzecişiopt renumitul Rozsa Sandor si banda lui au stat o vreme în Bocşa. ( e cunoscut că Kossuth, conducătorul revoluţiei maghiare i-a înrolat pe betyari, tâlharii de drumul mare din pusta maghiară, sub promisiunea de amnestie, în armata revoluţionară.) Rosza Sandor a fost ofiţer în armata honvezilor. El a fost trimis cu banda lui, ca avangardă, în Bocşa.  Erau treizecişişase de oameni , toţi călăreţi. Rosza Sandor călărea în fruntea lor. Era în costum naţional – aşa povestesc bătrânii care l-au văzut – cu pantalonii gatya largi , cizme şi pinteni. Avea un focoş, un fel de târnăcop şi un bici lung care avea capetele despicate şi îngreunate cu bile de plumb. Ceilalţi erau tot aşa echipaţi ca el. În luptă plesneau cu biciul , îl înfăşurau duşmanului pe după gât şi îl trăgeau de pe cal. Dragonii fugeau de ei ca de toţi dracii.

*
În patruzecisiopt Bocşa a fost de partea revoluţiei. Din oraş s-au prezentat cincizeci de oameni pentru armata honvezilor. O gardă cetăţenească se îngrijea de apărarea oraşului. Pe dealul Capelei, care domină toată valea erau aşezate două tunuri. Podurile de sus şi de jos erau baricadate.
Oamenii lui Rosza Sandor aveau tabăra în grădina Rosner , peste drum de hanul cameral. Aici au fript un viţel de doi ani pe proţap şi au gătit papricaş cu vin. În hanul cameral beau cu nesaţ. Hangiul , bătrânul Guth , zise:
„Sandor Bacsi, oamenii tăi beau şi mănâncă la mine şi nu plătesc.”
Atunci Rosza Sandor le zise oamenilor săi :
„Aruncaţi-i bietului om doi porci peste gard!” Şi au zburat doi porci graşi în curtea hangiului, peste gard. (Gardul mai stă şi astăzi). Aşa îşi plăteau tâlharii consumaţia.
Altă dată hangiul îşi atrase asupra sa mânia căpeteniei de tâlhari. Rosza Sandor era groaznic de irascibil. Hangiul se refugie de mânia sa după scândurile tejghelei şi de aici în pivniţă. Focoşul pe care căpetenia tâlharilor îl aruncase după el a rămas înfipt în trapă. După o vreme mânia îi trecu şi hangiul putu să se arate din nou.
Din Bocşa Rosza Sandor pornea incursiuni de pradă în satele din jur care erau de partea imperialilor , către Ezeriş, Rafna , Monim şi Câlnic. Locuitorii au fugit în pădure şi betyarii s-au întors cu pradă bogată în tabăra lor ; mânau oi şi vite cu ei şi aduceau căruţe pline de ceaune de cupru. Uneori împărţeau prada cu populaţia săracă. Ţesăturile pe care le împărţeau le măsurau de la un copac la altul.
În Moniom este lângă podul peste Bârzava , la drum , o casă veche care a fost mai demult hanul „La măgarul sălbatic” , în acest han a petrecut Rozsa Sandor.
Rozsa Sandor – fotografie
Rosza Sandor în închisoarea din Theresienstadt
preluări din Bocşa şi Reşiţa, de la Tata Oancea, Alexander Orthmayer, Joseph Guth ş.a.
note Alexander Tietz:
betyar (magh.) : aici tâlhar de drumul mare din pusta maghiară, înrolaţi de Kossuth în armata sa (1848)


Scrie un comentariu

Primaria si Consiliul Local Bocsa au semnat contractul de achizitie a Proiectului tehnic pentru amenajarea cladirii unde vom dechide MUZEUL CONSTANTIN GRUESCU.

Fotografia postată de Cismaneantu Eugen.

Dragi prieteni,
Cu placere va informez ca ieri 07.05.2015, Primaria si Consiliul Local Bocsa au semnat contractul de achizitie a Proiectului tehnic pentru amenajarea cladirii unde vom dechide MUZEUL CONSTANTIN GRUESCU.
Valoarea acestui contract este de 17.000 lei,termenul de predare a proiectului tehnic este de 70 de zile,iar muzeul va fi situat langa Muzeul Constantin Lucaci.
Va reamintesc ca Primaria si Consiliul Local Bocsa au primit deja o donatie care consta in 120 de piese de muzeu de la nea Costica Gruescu.
Pe curand!Cismaneantu Eugen


Scrie un comentariu

Sanatoriul „Dr. Velicsek” din Bocșa a scris istorie pentru Banat.

Sanatoriul „Dr. Velicsek” din Bocșa a scris istorie pentru Banat. Află o poveste inedită ruinată de războaie!

velicsek bocsa

Perioada dintre cele două războaie mondiale a fost, poate, cea mai înfloritoare din istoria orașului. Muzica de salon și jazz-ul răsunau pe pretutindeni pe străzi, iar datorită aerului curat, localitatea a fost declarată stațiune climaterică de Ministerul Muncii, Sănătății și Ocrotirilor Sociale pe data de 25 iulie 1931.  

Ulterior deciziei luate, pe plan local s-au întâmplat doar lucruri bune, numărul vizitatorilor din țară și străinătate sporind extrem de mult economia locală.

Un rol important l-a jucat atunci sanatoriul „Dr. Velicsek”, pus la dispoziţia bolnavilor cu afecțiuni psihice, anemie, inimă sau ficat. Potrivit istoriabanatului.wordpress.com, acesta avea peste 100 de camere, oferind o îngrijire specială celor internaţi. Nu era frecventat doar de cetăţeni români, ci şi de bolnavi din Austria, Cehoslovacia, Iugoslavia şi Ungaria.

Din comitetul de conducere a staţiunii climaterice Bocşa Montană făceau parte cei mai mulți dintre intelectualii localității, dar și primarul de vremea aceea, Vasile Perian. După Al Doilea Război Mondial, însă, staţiunea Bocşa Montană a dispărut. Cazul cel mai elocvent este cel al sanatoriului, transformat în Casă de Cultură.

Ruinele au luat locul sănătății

Mai târziu, zona s-a schimbat puțin, iar locuitorii își amintesc chiar și acum de celebra scenă și de grădina de vară care existau în zona fostului sanatoriu, dar și de terenul de fotbal, frumos amenajat, dar care astăzi este o ruină.

Ansamblul Velicsek cuprinde şi alte clădiri, precum şi un teren cu parc de circa 3 hectare. Retrocedat foştilor proprietari, până în această lună, nimeni nu a putut estima dacă obiectivele istorice vor mai putea fi la fel de animate ca odinioară. În luna martie a anului 2015, însă, problemele legate de proprietate s-au reglementat, iar acum Primăria Bocșa a intrat în posesia întregului complex. Executivul s-a mișcat relativ repede și a alocat, prin Consiliul Local, suma de 390.000 de lei pentru reabilitarea completă a zonei, dar, bineînțeles că îi va pastra infrastructura culturală care s-a dezvoltat aici încă din secolul trecut.

Consiliul Local a achiziționat tot ansamblul de clădiri care a fost revendicat de familia Velicsek și în momentul de față pot să vă spun că suntem proprietari pe tot ceea ce a însemnat acest ansamblu în orașul Bocșa. Aici includem mai multe clădiri printre care Casa de Cultură, clădirea în care se află Muzeul Constantin Lucaci, încă o clădire unde intenționăm să realizăm Muzeul Constantin Gruescu și încă un imobil care este în patrimoniul cultural. Acest ansamblu merită atenție specială din partea administrației locale și nu am ezitat să gândim proiecte de viitor pentru această zonă care are o anumită calitate a aerului”, a declarat primarul Eugen Cismăneanțu pentru Express de Banat.

Zonă de agrement

Prin urmare, administrația are în plan să refacă tot ceea ce timpul și nepăsarea au distrus și să reînvie zona. Una dintre ideile care se vehiculează acum este ca rugile din Bocșa Montantă și Bocșa Vasiova să fie organizate aici, odată ce Biserica Ortodoxă Română și-a manifestat în repetate rânduri intenția de a feri lăcașele de cult de agitația și dezordinea care se creează cu prilejul hramului bisericilor.

Pentru acest proiect am muncit foarte mult și am decis ca din bugetul local să alocăm o sumă de 390 de mii de lei fără TVA. Pe lângă terenul de sport, unde vom reface toată infrastructura, vom reface și acele gradene care existau în trecut, îl vom împrejmui pentru că acolo, cu multă vreme în urmă exista chiar și nocturnă. În plus, de el vor putea beneficia și elevii care studiază în Corpul B al Liceului Tata Oancea. Practic, va exista o întreagă zonă de agrement, de care se vor putea bucura toți locuitorii orașului nostru”, a declarat primarul Cismăneanțu.

 FOTO: istoriabanatului.wordpress.com

Interviu cu actorul Florin Gabriel Ionescu

Scrie un comentariu

 

Convorbire cu actorul şi regizorul
                     Florin Gabriel Ionescu

Preluare articol sursa :
http://www.valcea-turism.ro/j15/

– s-a născut în Sânmihaiu Român,judeţul Timiş,la 10 aprilie 1968,

-liceul la Bocşa Montană,

-căsătorit în anul 1998 cu actriţa Ildiko FRANK

-stabilit în Ungaria din anul 2003

 

,,Locul lasă o amprentă puternică…”

 

Adalbert GYURIS:-Cum ai ajuns actor ?Ce colegi ai avut?Ce actori ai cunoscut în perioada şcolii?

 

Florin Gabriel IONESCU:- Am ajuns actor dând admitere de trei ori, pâna am reuşit în sfârşit să intru, se întâmpla prin 1989 şi am fost ultima generaţie care ,,s-a bătut” pe câte 3-4 locuri.

Dintre colegii de clasă, cel mai bine se pare că a reuşit în meserie George Ivascu, altii (Marius Galea, Radu Gabriel, Cristian Motiu, Mihaela Teleoaca, Afrodita Andone, Clara Voda) joacă -unii mai mult alţii mai puţin- pe la diferite teatre bucureştene, iar alţii ( Bogdan Uritescu -fiul celebrului actor Valentin Uritescu-, Costin Marculescu, Mara Grigore, Mihaela Mihut) au abandonat meseria, unii pentru a se apuca de afaceri (Bogdan are o cârciumă, Costin o agentie de modele), iar alţii, fetele, pur şi simplu…
Profesor de clasă ne-a fost Gelu Colceag -excelent pedagog şi regizor.Este şi acum regizorul meu preferat şi model! I-am mai avut profesori sau asistenţi pe Victor Rebengiuc (la film), pe Florin Zamfirescu, Dan Puric, Radu Duda -actualmente prinţ, pe regretata Ileana Berlogea… Pe unii nu   i-am mai întâlnit de la terminarea institutului, pe alţii am avut noroc şi i-am mai văzut – cu Florin Zamfirescu ne-am întâlnit acum vreo 4-5 ani la o filmare la Timişoara, iar cu Victor Rebengiuc, ultima oară la Budapesta, iarna trecută, fiind oaspetele Centrului Cultural Român de acolo.

 

 

-Care a fost drumul tău după terminarea institutului ?

 

-După terminare am jucat în câteva coproducţii ,,castel film – paramount”şi ,,castel -full moon” (canada), apoi am ales să plec în armată, la Radna -Lipova.

În 1994 am dat concurs de angajare la nationalul timişorean, unde, timp de aproape10 ani am fost actor. Am ales Timisoara din două motive: unu- sunt bănăţean şi mă-ntorceam acasă, doi – o fostă colegă de facultate, Mihaela Lichiardopol, era deja regizoare în Timişoara, şi-mi promisese să reluăm un succes comun din facultate, o piesă foarte dragă nouă -„Priveşte înapoi cu mânie” de John Osborne, unde, personajul Jimmy Porter, rămâne, probabil, rolul cel mai drag mie din cele aproximativ 50 pe care le-am jucat. Însă, din motive ce nu i se pot imputa , nu a reuşit     să-şi ţină promisiunea.

Acestui fapt îi datorez debutul meu în regie, evident cu acest spectacol şi evident distribuindu-mă în Jimmy.Am repetat şase luni, pe ascuns, nopţile, în podurile teatrului, la „înţelegere” cu pompierii -paznicii de noapte ai clădirii. Apoi am solicitat direcţiunii o vizionare. după vizionarea primului act de către consiliul artistic şi de către director (regizorul Ştefan Iordănescu), acesta din urmă a spus: „intră în producţie!” şi uite cum, pe 20 aprilie (de ziua celui ce mi-a fost tată în această lume) 1997, a avut loc premiera primului meu spectacol la care am semnat regia. A fost o reuşită. atât de public cât şi de critică. s-a spus, printre altele, că ar fi cel mai bun spectacol al teatrului din ultimii 10-15 ani. Deşi iniţial declarasem că nu-mi doresc să mai fac regie şi că am făcut acest spectacol doar pentru că imi doream foarte mult să joc Jimmy Porter, succesul acestui debut m-a făcut totuşi să-mi schimb intenţiile şi să mă apuc foarte serios de regie.

Cât am locuit în Timişoara am semnat regii în toate teatrele din oraş : teatrul naţional, teatrul german, teatrul maghiar, teatrul merlin -de copii şi tineret. practic, cele doua -actoria şi regia- mergeau mână-n mână, cum se spune.

Mutându-mă în Ungaria, lucrurile sau schimbat, regia devenind principală. E şi normal, de vreme ce actoria e o profesie de limbă. Am jucat un singur rol în limba maghiară, la teatrul Yesz din Pécs. A fost cumplit. La fiecare reprezentaţie (şi au fost 16) aveam emoţii „de premieră”.

 

-Cum ai ajuns în Ungaria ?Ai fost acceptat sau sunt înca probleme?

 

– Sotia mea, Ildikó Frank, e din Ungaria. ne-am cunoscut în Timişoara, unde ea a urmat cursurile facultăţii de teatru -secţia în limba germană, cu o bursă din partea unei fundaţii germane. Prin contractul semnat cu aceştia era obligată ca 5 ani după terminarea facultăţii să joace în teatrul german din Szekszard, Ungaria.

Avem doi copii -Lea Maria (7 ani) şi Raul Gabriel (aproape 5). Aproape doi ani erau când cu mine în Timişoara, când cu Ildy în Ungaria, sau unul cu mine, unul cu ea… trebuia să punem capăt acestei situaţii care nu convenea nimănui şi era foarte dificilă pentru copii mai ales.

Aşa că am renunţat la teatrul naţional din Timişoara şi ne-am mutat împreună cu copiii în Pécs, unde aproape un an am ţinut cursuri de actorie la Universitate, apoi am jucat amândoi într-un spectacol -cel de care am pomenit mai sus, în limba maghiară În cele din urmă am regizat un Shakespeare, în acelaşi teatru. În tot acest timp am păstrat legătura cu naţionalul timişorean, în sensul că mergeam, săptămânal, să-mi joc spectacolele. Nu am mai intrat însă în producţii noi. Din ianuarie 2004 Ildikó a câştigat directoratul teatrului german din Szekszard şi iată-ne mutaţi iar – de data aceasta în micuţul orăşel înconjurat de vii, unde cabernetului sauvignon i se spune ,,apa plată de szekszard”.

Am montat aici spectacole de Slawomir Mrozek, Molnar Ferenc, Elias Canetti. În ţară mi se mai joacă încă, de două stagiuni, „Visul unei nopţi de vară” de W. Shakespeare la teatrul Tony Bulandra din Târgovişte.

Tot în urmă cu doi ani am fondat aici un teatru românesc profesionist, teatrul VIS. Exceptând Moldova, cred că este singurul teatru românesc din afara graniţelor…

Am avut 3 producţii. jucăm pentru comunităţiile de români şi nu numai din Budapesta, Szeged, Gyula. Cu cea de a doua producţie a teatrului (” Lecţia” lui Eugene Ionesco), la festivalul minorităţilor de la Budapesta, din 2004, am fost consideraţi de către juriu cel mai bun teatru – cel mai bun spectacol, cea mai bună regie, cea mai bună interpretare masculină. La următoarea ediţie nu am participat – nu am reuşit să obţinem fondurile necesare pentru realizarea unei noi producţii de calitate. A fost înfrângerea anului 2005, dar spectacolul cu „Lectia” s-a mai jucat, atât la Gyula, cât şi la Budapesta -o dată prin amabilitatea Centrului Cultural Român de acolo. din aceleaşi motive pecuniare a trebuit să refuzăm două invitaţii la festivaluri în România şi una în Elveţia. dar, între timp s-a înfiinţat o fundaţie (al carui şef de curatoriu sunt)- ” Fundaţia Culturală Română de interes comun din Ungaria – pt. un Teatru Profesionist”. Aşadar, scopul principal al fundaţiei este susţinerea teatrului românesc din Ungaria!!! Obiectivul imediat este participarea teatrului la urmatoarea ediţie a festivalului budapestan, la aceleaşi cote de performanţă ca şi la prima participare. probabil cu un Caragiale sau Matei Visniec. apoi realizarea unui turneu european prin comunităţile de români. În Ungaria am găsit mai mulţi actori de limba română decât m-am aşteptat iniţial. În Germania cunosc 4, în Elveţia şi Franţa câte unul şi cu siguranţă ei sunt mult mai mulţi. Unul din marile proiecte ale fundaţiei este realizarea unui spectacol de vară cu actori de limba română din toată Europa pe care apoi să-l prezentăm în România. Trebuie să se aibă cunoştinţă despre acest proiect ,lucru pentru care-ţi mulţumesc ţie şi revistei „Dorul”, cine ştie ce întâlniri se pot naşte?…

Cam aceasta este Ungaria mea… impregnată de ideea unui teatru românesc!

Cum am fost primit în Ungaria??  Ha-ha! dacă n-ar fi existat şi câţiva români (!) de pe aici, aş fi spus excelent. Unii efectiv   m-au primit, cum se spune, cu braţele deschise – nu pot să nu dau exemplul poetei Anna Hotopan, sefa catedrei române a Universităţii din Szeged, care când m-a cunoscut mi-a oferit să ţin  ore de arta actorului şi istorie teatrală la catedra pe care o conduce. Alţii, cu putere de decizie, au fost cei mai puternici opozanţi ai ideii formării unui teatru românesc profesionist în Ungaria!!! dar, cu sau fără voia lor, ce trebuiea să se întâmple, s-a întâmplat…

 

-Şi reversul: cum se vede România din Ungaria ?

 

– Se vede mai mică, la fel ca orice lucru privit mai de departe…

 

-Păstrezi legătura cu scena românească ? De câte ori pe an mergi ACASĂ în Romănia ?

 

-Păstrez în măsura în care mă interesează tot ce se întâmplă în teatrul românesc -şi sunt foarte bine informat. apoi în măsura în care cu unul dintre spectacolele mele de aici şi alte două ale teatrului german am fost  într-un turneu organizat de mine în Timişoara, Lugoj, Sibiu. apoi în măsura în care am găzduit aici turneul nationalului timişorean şi pe cel al teatrului german din Timişoara şi în măsura în care, când mi se iveşte ocazia, merg să montez în România. spuneam mai sus, înca mi se mai joacă un spectacol la Târgovişte.

De vreo două ori era să colaborez şi cu teatrul reşiţean; făcusem şi distribuţia, dar până la urmă, din păcate, nu ne-am potrivit…

În România mergem ,în general, de vreo 2-3 ori : vara, crăciun, paşte… anul acesta nu am mai mers noi de paşte, au venit neamurile de acolo la noi.  important e să fim împreună, contează mai puţin unde…

 

-Crezi că trebuie un loc anume pentru realizarea idealurilor artistice sau arta se poate face oriunde? .

 

– Categoric, se poate face oriunde. dovada că se şi face. E clar că „LOCUL”  are un rol major în formarea ta ca artist, la fel cum are şi în formarea ta ca om. Locul lasă o amprentă puternică pe personalitatea artistică a fiecăruia. Această amprentă o cărăm cu noi pretudindeni unde ne ducem. departe de ţară, în creaţie, se mai adaugă un condiment – DORUL , care cel puţin în unele domenii ale artei, ajută…

 

-Care sunt planurile tale de viitor ?

 

-De planurile mele de viitor am vorbit deja. sunt cele ale teatrului VIS şi ale fundaţiei. coincid- sunt unele şi-aceleaşi profesional. Familiar îmi doresc să devin un tătic tot mai bun şi un soţ de asemenea, apoi îmi doresc ca via să-mi dea un vin şi mai bun decât anul trecut şi să am prieteni buni cu care să-l beau.

 

-Mulţumesc pentru acest interviu şi îţi doresc să realizezi tot ce ţi-ai propus.

 

Adalbert GYURIS

Germania

 

 

Această galerie conține 0 fotografii.


Scrie un comentariu

Tiberiu Bottlik, comemorat la Bocsa

Preliare : CAON Stirile judetului Caras-Severin

Tiberiu Bottlik, comemorat la Bocsa

Tiberiu Bottlik, comemorat la Bocsa
BOCŞA – În penultima zi a celei de a XXIV-a ediţii a „Decadei Culturii Germane în Banatul Montan“, sâmbătă, 11 octombrie, au fost evocate la cimitirul romano-catolic din Bocșa Montană multiplele valențe ale pictorului academic și sculptorului de talie europeană, Tiberiu Bottlik, de la a cărui naștere se împlinesc zilele acestea 130 de ani, dar și 40 ani de la moartea sa.

  Tiberiu Bottlik (născut la 16 octombrie 1884 la Biserica Alba, astăzi Banatul Sârbesc, și decedat la 13 octombrie 1974 la Bocșa) a fost omagiat la mormântul acestuia prin scurte evocări, prin rugăciuni și prin depunere de coroane în amintirea acestuia. Cu același prilej, Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin împreună cu Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița au realizat un plic ocazional și o ștampilă filatelică cu care va fi obliterată întreaga corespondență care va fi trimisă de la oficiul poștal Bocșa 1, în ziua de 16 octombrie.


Scrie un comentariu

„Dragonul din Transilvania” a traversat, cu emoţii, „turnurile gemene” din Reşiţa

Preluare articol din sursa : http://www.argument-cs.ro/

„Dragonul din Transilvania” a traversat, cu emoţii, „turnurile gemene” din Reşiţa

De: 

MATEI MIRCIOANE

12 octombrie 2014 – 20.30

Aproximativ 100 de reşiţeni s-au adunat în după amiaza de duminică, 12 octombrie, în zona Mociur, în parcul de la intersecţia bulevardelor Al. Ioan Cuza şi Revoluţiei din Decembrie, pentru a urmări traversarea pe cablu a „Dragonului din Transilvania”- Flaviu Cernescu între cele două coşuri de fum ale fostei Turnătorii a UCM Reşiţa.

Primii paşi

La ora stabilită, 17, Flaviu Cernescu, împreună cu doi asistenţi, au urcat pe coşul dinspre sud, stârnind emoţie printre spectatori. După ce şi-a legat cablul glisant de siguranţă, „Dragonul din Transilvania” a făcut primii paşi, dar s-a dezechilibrat şi a căzut pe sub cablul de trecere, ţinându-se de acesta cu toate mâinile şi picioarele. A fost nevoie de minute bune până ce „Dragonul” a reuşit să se reechilibreze pe cablul care se balansa tot mai tare, pe măsură ce echilibristul înainta spre mijloc.

Aproape de mijloc

„Dragonul” a parcurs câteva zeci de metri, însă a căzut din nou. La mijloc, altă dezechilibrare, rumoare printre spectatori, unii dintre aceştia arătându-se emoţionaţi şi înţelegători, alţii comentând uşor dezamăgiţi. După ce a trecut de mijloc, Flaviu Cernescu a devenit tot mai sigur şi a ajuns la „turnul” dinspre nord, după încă o singură dezechilibrare şi cădere. Având în vedere înălţimea (aproximativ 90 de metri), nu suntem siguri dacă „Dragonul” a fost salvat de cablul de siguranţă sau a reuşit să se agaţe singur de cablul de trecere, cu mâinile şi picioarele. Oricum, suntem informaţi că performanţa „Dragonului din Transilvania” este unică, traversarea sa pe cablu fiind un record de înălţime în România.Regizorul Sabin Dorohoi

Întregul spectacol a fost filmat de regizorul Sabin Dorohoi şi de echipa sa, filmul urmând să facă parte din documentarul turistic intitulat „Transylvania Dragon”. Iar în film, dacă se scot căzăturile, spectacolul s-ar putea să arate excelent!

Prin însoritul parc reşiţean, devenit tribună de observaţie a mersului pe sârmă, s-au vânzolit şi multe fete frumoase, ceea ce dovedeşte că Reşiţa nu moare, are ce arăta în orice anotimp, mai ales în zilele însorite. A fost şi poliţia, care a avut grijă să fluidizeze traficul, fiindcă multe maşini s-au oprit, ocupanţii autoturismelor voind să vadă şi ei la ce se zgâieşte pe cer atâta lume. Au fost prezenţi şi jurnaliştii, foarte atenţi.